De ce citesc și cărți “comerciale” și nu-mi pare rău

„Alchimistul” – citită prin liceu, parcă mi-a și plăcut la vremea respectivă. “11 minute”, “Veronica se pregătește să moară” – citite, nu m-au dat pe spate, dar nici nu mi-a părut rău că le-am citit. “Cincizeci de umbre ale domnului Grey” – citit cam jumate de primul volum, răsfoit jumate, m-a plictisit teribil. Dar nici de cartea asta nu mi-a părut rău că m-am apucat. De ce citesc și cărți comerciale și nu regret?

Pai, în primul rând pentru că sunt extrem de curioasă. Vreau să văd cu ochii mei ce a capitivat milioane de cititori, deși, de cele mai multe ori știu de la început că nu-i vreo carte de neratat, tot vreau să mă conving că așa e. Atât de simplu, pură curiozitate. Să ridice piatra ăla care n-a citit niciodată o carte dezamăgitoare doar așa, din curiozitate. Așa, bun, trecem mai departe 🙂

Dacă dezbat cu cineva subiectul, ceea ce se va întâmpla în mod inevitabil – că așa e mereu cu toate cărțile care stârnesc multă vâlvă, apar într-o grămadă de conversații – vreau să vorbesc în cunoștință de cauză, să am argumentele la îndemână, să știu în linii mari subiectul și alte lucruri de genul ăsta, utile în orice dezbatere coerentă, că mie astea îmi plac.

Și de ce nu-mi pare rău de timpul investit (că nu-i pot spune chiar pierdut) în tot felul de cărți fără mare valoare literară? Ei bine, cred că fiecare dintre cărțile astea ne spune ceva despre societatea actuală, despre dorințele, aspirațiile și fanteziile lumii în care trăiesc. Le consider un fel de radiografii sociale. Un duș rece, o ancorare în realitatea de zi cu zi, schimb de perspective, observație sociologică – spuneți cum vreți, dar în esență vorbim de același lucru: reality check.

Ați observat, sper, că m-am ferit să vorbesc despre cărți ca fiind “proaste” pentru că mi se pare o catalogare superficială și superioară a unor criterii care sunt personale și nu general valabile. Pun pariu că fiecare dintre noi are în bibliotecă cel puțin o carte pe care alții ar considera-o “proastă” și care n-a ajuns acolo chiar întâmplător. Să mai și renunțăm la prejudecăți și snobism în literatură n-ar fi deloc rău, zic eu.

În încheiere, vă recomand articolul excelent despre elită și mainstream în literatură care m-a inspirat să mă gândesc de ce naiba citesc eu și cărți comerciale: îl găsiți pe bookaholic.ro și este semnat de Andreea Banciu.

P.S În imaginea de mai sus este un citat dintr-o carte pe care unii ar considera-o “comercială” pentru că se citește super repede și nici nu are profunzimi bine ascunse, dar mie mi-a plăcut mult (Any Wednesday – Keith Reinhard). Ca dovadă că din orice carte rămâi totuși cu niște idei mișto.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *