Concurs: O carte de “savurat” pe îndelete – Julian Barnes , “Cu ochii larg deschiși”

Update: vă mulțumesc că m-ați făcut să-mi doresc să am mai multe cărți de dat, foarte mișto comentarii!

Însă cea mai norocoasă a fost Cristina (al treilea comentariu) cu povestea ei despre albumele Meridian, balet rusesc și muzee bucureștene. Pe ea a ales-o random.org. Cristina, revin cu un mail 🙂

castigator concurs

Că tot mă pregătesc de câteva zile liniștite și numai bune de citit în tihnă (ceea ce vă doresc și vouă), dau mai departe o carte –bijuterie: Julian Barnes, “Cu ochii larg deschiși”, o serie de eseuri despre artă, scrise cu rafinament și sensibilitate.
“Capodoperele nu trebuie explicate prin cuvinte”, scrie pe ultima copertă a cărții, așa că nici nu voi încerca să vă povestesc vreun fragment din ea. Dacă vă place stilul lui Barnes (mie da) și dacă vreți să vă petreceți câteva zile cu genul acela de cărți pe care vă doriți să nu le terminați (preferatele mele), dacă aveți poftă de pagini pe care să le savurați rând cu rând, atunci lăsați un comentariu în subsolul articolului și cartea poate fi a voastră.
Spuneți-mi cum a fost prima voastră întâlnire cu arta și ce relație aveți cu ea acum (zic de prima întâlnire adevărată, aia pe care o țineți minte, nu mâzgăleala pe pereți de la 4 ani – decât dacă este expusă prin vreun muzeu de artă contemporană și sunteți vreun geniu artistic, că atunci se pune).
Citesc comentarii cu plăcere până pe 5 mai, apoi spun stop joc și aleg prin tragere la sorți, comentatorul norocos la care ajunge cartea. Nu știu dacă mai e nevoie să spun, dar știti voi cum zic englezii, better safe than sorry, nu iau în considerare comentariile care nu au legătură cu subiectul concursului sau răspunsuri în doi peri. Cred că și cărțile au dreptatea lor, e o carte prea frumoasă să ajungă la cineva care nu și-o dorește.

Ca inspirație, închei cu un alt citat de pe ultima coperta care m-a convins să cumpăr cartea:

„Cu ochii larg deschiși e o carte generoasă, meditativă, care trebuie citită pe îndelete. Eseurile strânse aici au prea mult clarobscur, străfulgerările lor sunt prea fascinante și legăturile pe care le face autorul sunt prea interesante că să le parcurgi în grabă. Exact cum ar trebui să ne uităm la un tablou, nu-i așa?“

19 thoughts on “Concurs: O carte de “savurat” pe îndelete – Julian Barnes , “Cu ochii larg deschiși”

  1. Prima mea întâlnire cu arta? Hmm, o întrebare interesantă! Născându-mă într-un sat din Moldova, singurele contacte pe care le-am avut în copilărie cu arta, asta credeam eu atunci ca e, erau expozițiile de costume populare, bijuterii, etc, care se organizau în școala generală, iar mai apoi la liceu am fost chiar membru al unui club ce organiza astfel de expoziții etnografice. Întotdeauna am privit costumele populare ca pe un act de creație și îndemânare, ca pe o artă, cea mai sincera forma a ei.
    Apoi mai târziu, când am înțeles mai multe, mi-am dorit să mi se lărgească orizontul cunoașterii si altfel am văzut și alte expoziții mai serioase de artă, ca de exemplu: Expoziție Salvador Dali, Palatul Brukenthal, Sibiu.
    Te salut! Toate cele bune!

    1. Te invidiez un pic – ca “orășeancă” nu prea am avut așa multe ocazii să mă întâlnesc cu arta populară și mi se pare fascinantă. E genul ăla de artă greu de găsit prin muzee în forma ei autentică, așa că ești o norocoasă 🙂

  2. Prima mea întâlnire cu arta a fost în clasa a 5a, când o colegă desena portrete, și îi priveam cu admirație creațiile. Am început și eu să desenez portrete, figuri omenești în toate culorile posibile, deoarece toate acele culori exprimau o stare, o emoție, ceva mult mai complex decât “doar o culoare”. Cu timpul m-am perfecționat, am căutat tehnici, dar nu mi-am ambandonat stilul de lucru nici acum. În prezent, sunt în clasa a 9a la un liceu de arte, iubesc arta vizuală și pe cea scrisă cum nu iubesc nici oamenii. Fără de ei pot trăi, dar fără de artă ar fi greu. Totul ar fi insipid, prozaic, nu aș găsi sensul existenței. Aș prefera să nu exist. Tot ce mă înconjoară este artă, bucata de hârtie mototolită este sacrificul suprem al copacului pentru omenire; arta este pretutindeni.

    1. Ce frumos ai scris! Îți doresc mult succes dacă alegi o carieră în lumea artei și sper să îți împlinești toate visele artistice! 🙂

  3. Oo, faina si grea intrebare pentru mine, chiar am stat sa ma gandesc putin cand a fost, ironic, mai am si studii de arta. Cred ca prima intalnire, sa spun indirecta, a fost cu vechile albume de arta, acea colectie Meridiane, cred ca fiecare dintre noi a avut cel putin unul singur in casa, erau foarte bine realizate, nici acum nu am intrebat-o pe mama cum de alegea sa le cumpere, sa ni le aduca in biblioteca de la tara, unde am locuit in primii ani ai copilariei. Apoi, intalnirea directa cu arta a fost in scoala generala cand am mers prima oara la un spectacol de balet rus, insa, cred ca determinanta in alegeri ulterioare si fascinanta a fost pentru mine, prima oara cand am fost la Muzeul de arta din Bucuresti si Muzeul Zambaccian si am vazut picturile lui Nicolae Grigorescu si Nicolae Tonitza, pe care le stiam doar din manuale, si acum imi amintesc ochii copiilor lui Toniza.

    1. Hey! Cu colecția de la Meridiane m-am întâlnit și eu 🙂 Jos pălăria pentru mama ta că v-a cultivat simțul artistic de mici. Sper că-ți va plăcea “Cu ochi larg deschiși”, pentru că va ajunge la tine, așa au decis sorții. Revin cu detalii pe mail 🙂

      1. Multumesc :-), e o surpriza tare placuta, abia astept sa citesc cartea!
        Un motiv in plus sa ma bucur ca am descoperit acest blog, felicitari pentru articole, pentru modul atat de placut si aerisit in prezentare, pentru felul in care comunicati si raspundeti cititorilor, pentru ideea consursului si propunerea de carte.
        Mult succes si inspiratie! 🙂

  4. Bunicul meu era înnebunit după tot ce însemna artă și a avut grijă ca și nepoții lui să fie îndrăgostiți de ea. Am crescut pe muzică clasică ascultată la radio, nu știu cum făcea, dar mereu găsea lucruri făcute acum un secol și ni le arăta. Cumpăra albume cu lucrările lui Michelangelo, da Vinci, Botticelli și mereu eram entuziasmați când le găseam ascunse pe undeva. Și tot el a cumpărat aproximativ toate cărțile pe care le-am citit când eram mică, inclusiv niște cărți care te învățau cum să desenezi pești sau flori corect după niște modele. (N-a avut talent niciunul la așa ceva)
    Apoi, când am mai crescut, mătușa mea m-a dus de mică la muzee de artă si expozitii. Am invatat de mica sa apreciez arta si ma bucur ca am facut-o.

    1. Ai avut un bunic grozav și o mătușă care merită toate laudele, bravo lor ca ți-au cultivat simțul artistic. Ar fi bine să faca așa toți bunicii și toate mătușile, mă gândesc 🙂

  5. Prima mea intalnire cu arta cred ca a fost prin clasele primare cand am mers in excursie la diferite muzee din zona si de atunci continui sa admir arta pe oriunde calatoresc.De ce doar sa o admir? Deoarece sunt total pe langa orice reprezinta arta,eu nu sunt facuta pentru a crea arta.

    1. Ca de la o “privitoare” de artă la alta, să știi că și privitul face bine 🙂 Chiar dacă n-am talent, mă bucur din plin de arta din jurul meu, cred că și tu 🙂

  6. Mi-e greu sa imi amintesc prima intalnire cu arta. Imi e greu chiar sa imi amintesc care a fost primul muzeu de arta vizitat vreodata, probabil pentru ca asta s-a intamplat cand eram foarte mica. Insa imi amintesc cand am fost cu adevarat impresionata. Si nu pentru un artist mare, un artist care este cunoscut peste tot in lume (pot spune chiar ca Monalisa m-a impresionat mai putin decat tabloul care era pe peretele de vis-a-vis la Louvru), ci pentru ca persoana care m-a impresionat este un copil.
    Acum 2 ani am fost invitata la o expozitie de pictura a fiului unui coleg. Il stiam pe baietel din vedere, mai venea din cand in cand dupa scoala la firma, pana termina tatal lui programul si mi se parea un copil normal, linistit. Insa atunci cand am ajuns la expozitie si am vazut picturile lui, am ramas cu gura cascata. Este practic imposibil ca un copil de 8 ani (pentru ca atat avea cand a pictat acel tablou care m-a lasat cu gura cascata) sa picteze asa, sa exprime atat de multe lucruri pe o bucatica de hartie. Sper sa mearga mai departe cu asta si sa nu se lase intimidat de societatea contemporana, care nu mai pune pret pe arta si cultura…

    1. Ce poveste faină, sper să aud de el peste ceva ani și cine știe, poate chiar devine faimos în toată lumea și ajunge rama la rama cu Monalisa 🙂

  7. Prima mea intalnire cu arta a fost in liceu. Eram la Liceul Pedagogic, un profil la care era necesar sa ai multe abilitati pentru a intra: dictie, caligrafie, sport, pictura, muzica. Fiecare dintre noi se descurca mai mult sau mai putin la cele cinci, insa aveam in clasa doua surori gemene, dintre care una picta absolut superb. Parca fiecare tema pe care o primeam era cea alesa de ea, nu impusa de profesor, atat de bine executa fiecare lucrare. Nu de putine ori o rugam cu totii sa ne ajute cate putin atunci cand aveam ceva foarte greu de facut.
    Am aflat de curand ca a avut o expozitie sau doua de tablouri in Bucuresti si ma bucur nespus de mult pentru ea.

    1. Ce tare, bravo ei! Sper să aiba o carieră minunată de artă pentru că din ce-mi povestești tu, are mulți susținători din liceu 🙂

  8. Prima intalnire cu arta am avut-o cand eram mic copil si mergeam prin natura. Atunci mi-am dat seama ca natura intreaga este o arta si ca fiecare ar trebui sa o aprecieze si sa o apere cum poate mai bine. Ce este mai frumos decat un peisaj de munte cu un parau care curge si in care se oglindesc razele soarelui? Sau un apus de soare minunat? 🙂

    1. Sunt de acord 100% și încă ceva peste – cum puteam fi altfel, ca om născut și crescut în oraș de munte? 🙂

  9. Prima mea intalnire cu arta adevarata a fost cand am mers in Londra, la Victoria and Albert Museum si apoi (a doua intalnire cu arta buna) cand am mers in Paris, la Louvru. Tot ce am vazut inainte a palit in comparatie cu operele de arta expuse acolo.

    1. Victoria & Albert Museum este și printre muzeele mele preferate, a fost fascinantă vizita mea acolo 🙂 Luvru n-am văzut încă, dar e pe lista de dorințe 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *