“After You” sau despre tentația cărților “continuare” și dacă să-i rezistați

Bun, am citit “Me After You” dintr-o curiozitate iremediabilă și aș fi putut să mă opresc acolo, din dragoste pentru timpul meu de citit. Dar știți cum e, fără năbădăi parcă nu-i cum trebuie.

Așa că am citit și continuarea, pe care, recunosc, am digerat-o ceva mai greu. După ce am trecut de începutul exagerat și mi-am înfrânat impulsul de a citi ultimul capitol și a scăpa de restul sutelor de pagini (privind în retrospectivă, nu era rău să fac așa), povestea a devenit parcă tot mai previzibilă și mai siropoasă. Ei, și dacă romantismul exagerat îl pot trece cu vederea, previzibilitatea mă chinuie cu fiecare pagină. Dar nah, nici prima parte a cărții nu a fost tocmai am o surpriză, am continuat așteptând și în partea a doua părțile emoționante, lecțiile morale, părțile un pic mai profunde din poveste. Și să știți că n-au venit.
Acum, ca să nu ziceți că sunt un critic nemilos, să vă spun și cele câteva părți bune ale cărții: e foarte bună de curățat creierii și de relaxat și, dacă regizorii aleg actorii potriviți (ceea ce sper sincer să se întâmple), ar putea fi un film mai bun decât cartea (caz rar), deci ceva bun tot ar putea rămâne în urmă.
Ca să vă răspund la întrebarea din titlu, dacă puteți, rezistați. Dacă aveți o curiozitate mai puțin activă ca a mea, rezistați. Dacă aveți o carte mai bună de citit, citiți-o.

Așteptați filmul “After You” – s-ar putea să fie mai bun ca povestea scrisă și chiar dacă nu-i, nu pierdeți nimic dacă lăsați cartea în teancul de “abandonate”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *