Category Archives: Uncategorized

“After You” sau despre tentația cărților “continuare” și dacă să-i rezistați

Bun, am citit “Me After You” dintr-o curiozitate iremediabilă și aș fi putut să mă opresc acolo, din dragoste pentru timpul meu de citit. Dar știți cum e, fără năbădăi parcă nu-i cum trebuie.

Așa că am citit și continuarea, pe care, recunosc, am digerat-o ceva mai greu. După ce am trecut de începutul exagerat și mi-am înfrânat impulsul de a citi ultimul capitol și a scăpa de restul sutelor de pagini (privind în retrospectivă, nu era rău să fac așa), povestea a devenit parcă tot mai previzibilă și mai siropoasă. Ei, și dacă romantismul exagerat îl pot trece cu vederea, previzibilitatea mă chinuie cu fiecare pagină. Dar nah, nici prima parte a cărții nu a fost tocmai am o surpriză, am continuat așteptând și în partea a doua părțile emoționante, lecțiile morale, părțile un pic mai profunde din poveste. Și să știți că n-au venit.
Acum, ca să nu ziceți că sunt un critic nemilos, să vă spun și cele câteva părți bune ale cărții: e foarte bună de curățat creierii și de relaxat și, dacă regizorii aleg actorii potriviți (ceea ce sper sincer să se întâmple), ar putea fi un film mai bun decât cartea (caz rar), deci ceva bun tot ar putea rămâne în urmă.
Ca să vă răspund la întrebarea din titlu, dacă puteți, rezistați. Dacă aveți o curiozitate mai puțin activă ca a mea, rezistați. Dacă aveți o carte mai bună de citit, citiți-o.

Așteptați filmul “After You” – s-ar putea să fie mai bun ca povestea scrisă și chiar dacă nu-i, nu pierdeți nimic dacă lăsați cartea în teancul de “abandonate”.

Harry Potter and the Cursed Child – magia a rămas, Hogwarts Expressul a încetinit

Am citit noua carte Harry Potter, Harry Potter and The Cursed Child cu sufletul la gură, am așteptat cu nerăbdare noaptea în care se lansa și mi-am cumpărat-o imediat. Am vrut să-mi placă la fel ca primele șapte cărți. La început m-a speriat că mergea prea repede, am citit cu pauze dese, ca să prelungesc mai mult plăcerea lecturii. Magia era încă acolo, povestea se potrivea mânușă cu cea din ultima carte, are exact genul de răsturnări de situație specifice acțiunii din primele cărți, detaliile se potriveau ca piesele unui puzzle. Povestea a fost așa cum speram, magia parcă era la locul ei. Continue reading Harry Potter and the Cursed Child – magia a rămas, Hogwarts Expressul a încetinit

Cum i-aș ajuta pe copii să iubească cititul dacă aș fi Ministrul Educației de mâine

Acum câteva săptămâni, am văzut pe metrou un puști de vreo 8 – 9 ani citind absorbit dintr-o carte prea mare pentru mânuțele lui, abia, abia o ținea, dar nu-și lua ochii deloc de la ea. Lângă el, bunica lui, citea și ea la fel de absorbită. “Uite un puști al naibii de norocos!”, m-am gandit. Are cine să-l învețe să iubească cititul. Tot așa de norocoasă am fost și eu. Tot așa de norocoși ar putea fi toții copii noștri care merg la școală și intră în contact cu un profesor de română. Așa ar trebui să fie. Pentru că, sigur, e extrem de important să știi ce e ăla gen liric, roman realist, buildungsroman sau nuvela fantastică, dar e și mai important ca după ce ai citit un buildungsroman să vrei să te apuci și de al doilea, și de al treilea și tot așa. Dacă prima astfel de lectură nu ți-a plăcut deloc și ai citit-o doar pentru că trebuie, că te ceartă părinții sau profesorii, că iei notă mică și că te faci râs în fața clasei, ce șanse credeți că are copilul ăla să se apuce de bunăvoie și nesilit de nimeni de alt roman? Ați ghicit, aproape zero. Și uite așa ratează șansă să citească un roman care i-ar fi plăcut la nebunie, și al doilea, și al treilea. Uite așa ratează șansă să se îndrăgostească de citit, să înțeleagă importanța culturii într-o societate și să aibă peste niște zeci de ani o casă fără bibliotecă (nici fizică, nici virtuală). De la o primă lectură ratată. Nu-i păcat?
Dacă de mâine as ajunge Ministrul Educației, primele 2 măsuri pe care le-aș lua ar fi așa:

Continue reading Cum i-aș ajuta pe copii să iubească cititul dacă aș fi Ministrul Educației de mâine

Cartea care m-a dezamăgit cel mai mult anul ăsta

Ei, iată că oricât de multe recenzii citesc înainte să mă apuc de o carte și oricâte liste de lectură îmi fac, doar, doar nu mă abat de pe drumul literar cel bun, se mai întâmplă și din astea. Mă atrage câte o carte pe moment și mă apuc de ea imediat. Odată începută, slabe șanse să o las neterminată pentru că, din motive pe care nici eu nu le înțeleg încă, nu sunt împăcată cu ideea de a abandona o carte.

Așa mi s-a întâmplat cu “Arta Simplității”.

Continue reading Cartea care m-a dezamăgit cel mai mult anul ăsta