Tag Archives: carti proaste

Două cărți proaste, dar bune pentru vacanță

Știți voi zilele alea leneșe din vacanța de iarnă, între Crăciun și Anul Nou, când totul pare amorțit și este momentul perfect de stat în casă și citit carte după carte?  Ei bine, eu cam asta fac în fiecare iarnă. Îmi pusesem deoparte un teanc bunicel de cărți pentru vacanță printre care și “Oamenii fericiți citesc și beau cafea” – am cumpărat-o sperând la o poveste frumoasă, că doar titlul era promițător. Ei bine, a fost o poveste draguță, că nu pot să-i zic frumoasă (e prea mult), ușoară și plină de clișee, dar bună pentru o zi de vacanță în care ai chef de o baie leneșă pentru creier, sau brainwashing, cum zic americanii.

Este o poveste de dragoste, destul de previzibilă, dar scrisă într-un ritm suficient de rapid să te țină în priză, se citește în vreo câteva ore și are câteva momente-supriză, care te ajută să nu o lași din mână până nu e gata (că dacă o lași, e posibil să nu o mai iei la loc).

Dacă aș fi văzut continuarea ei pe raftul librăriei fără să știu nimic despre ea, nici nu-mi trecea prin cap să o cumpăr, după titlul de carte motivațională care nu face doi bani  – “Viața e ușoară, nu-ți face griji”. Dar pentru că încă nu citisem prima parte, și-s curioasă de continuări, am luat-o și pe asta. Dincolo de faptul că titlul pare a fi tras la sorți pentru cartea asta, că n-am văzut mare legătură cu povestea, cartea nu-i mai bună ca prima, dar parcă e mai aglomerată cu întâmplări și nu simți la fel de tare că ai citit o poveste de 10 pagini lungită în 200. Altfel, sfârșitul îmi era clar din primul capitol, dar v-am zis, era vacanță, îmi era lene, n-aveam chef de cărți complicate, așa că am terminat-o și pe asta.

Citiți-le și voi dacă aveți chef de o zi în care să-i dați creierului o pauză sau dacă aveți poftă de o evadare din gândurile voastre. Altfel n-are de ce să vă pară rău dacă nu le citiți.

“After You” sau despre tentația cărților “continuare” și dacă să-i rezistați

Bun, am citit “Me After You” dintr-o curiozitate iremediabilă și aș fi putut să mă opresc acolo, din dragoste pentru timpul meu de citit. Dar știți cum e, fără năbădăi parcă nu-i cum trebuie.

Așa că am citit și continuarea, pe care, recunosc, am digerat-o ceva mai greu. După ce am trecut de începutul exagerat și mi-am înfrânat impulsul de a citi ultimul capitol și a scăpa de restul sutelor de pagini (privind în retrospectivă, nu era rău să fac așa), povestea a devenit parcă tot mai previzibilă și mai siropoasă. Ei, și dacă romantismul exagerat îl pot trece cu vederea, previzibilitatea mă chinuie cu fiecare pagină. Dar nah, nici prima parte a cărții nu a fost tocmai am o surpriză, am continuat așteptând și în partea a doua părțile emoționante, lecțiile morale, părțile un pic mai profunde din poveste. Și să știți că n-au venit.
Acum, ca să nu ziceți că sunt un critic nemilos, să vă spun și cele câteva părți bune ale cărții: e foarte bună de curățat creierii și de relaxat și, dacă regizorii aleg actorii potriviți (ceea ce sper sincer să se întâmple), ar putea fi un film mai bun decât cartea (caz rar), deci ceva bun tot ar putea rămâne în urmă.
Ca să vă răspund la întrebarea din titlu, dacă puteți, rezistați. Dacă aveți o curiozitate mai puțin activă ca a mea, rezistați. Dacă aveți o carte mai bună de citit, citiți-o.

Așteptați filmul “After You” – s-ar putea să fie mai bun ca povestea scrisă și chiar dacă nu-i, nu pierdeți nimic dacă lăsați cartea în teancul de “abandonate”.

De ce citesc și cărți “comerciale” și nu-mi pare rău

„Alchimistul” – citită prin liceu, parcă mi-a și plăcut la vremea respectivă. “11 minute”, “Veronica se pregătește să moară” – citite, nu m-au dat pe spate, dar nici nu mi-a părut rău că le-am citit. “Cincizeci de umbre ale domnului Grey” – citit cam jumate de primul volum, răsfoit jumate, m-a plictisit teribil. Dar nici de cartea asta nu mi-a părut rău că m-am apucat. De ce citesc și cărți comerciale și nu regret? Continue reading De ce citesc și cărți “comerciale” și nu-mi pare rău