Știți voi zilele alea leneșe din vacanța de iarnă, între Crăciun și Anul Nou, când totul pare amorțit și este momentul perfect de stat în casă și citit carte după carte?  Ei bine, eu cam asta fac în fiecare iarnă. Îmi pusesem deoparte un teanc bunicel de cărți pentru vacanță printre care și “Oamenii fericiți citesc și beau cafea” – am cumpărat-o sperând la o poveste frumoasă, că doar titlul era promițător. Ei bine, a fost o poveste draguță, că nu pot să-i zic frumoasă (e prea mult), ușoară și plină de clișee, dar bună pentru o zi de vacanță în care ai chef de o baie leneșă pentru creier, sau brainwashing, cum zic americanii.

Este o poveste de dragoste, destul de previzibilă, dar scrisă într-un ritm suficient de rapid să te țină în priză, se citește în vreo câteva ore și are câteva momente-supriză, care te ajută să nu o lași din mână până nu e gata (că dacă o lași, e posibil să nu o mai iei la loc).

Dacă aș fi văzut continuarea ei pe raftul librăriei fără să știu nimic despre ea, nici nu-mi trecea prin cap să o cumpăr, după titlul de carte motivațională care nu face doi bani  – “Viața e ușoară, nu-ți face griji”. Dar pentru că încă nu citisem prima parte, și-s curioasă de continuări, am luat-o și pe asta. Dincolo de faptul că titlul pare a fi tras la sorți pentru cartea asta, că n-am văzut mare legătură cu povestea, cartea nu-i mai bună ca prima, dar parcă e mai aglomerată cu întâmplări și nu simți la fel de tare că ai citit o poveste de 10 pagini lungită în 200. Altfel, sfârșitul îmi era clar din primul capitol, dar v-am zis, era vacanță, îmi era lene, n-aveam chef de cărți complicate, așa că am terminat-o și pe asta.

Citiți-le și voi dacă aveți chef de o zi în care să-i dați creierului o pauză sau dacă aveți poftă de o evadare din gândurile voastre. Altfel n-are de ce să vă pară rău dacă nu le citiți.